Magie… sau posedare?

Mdea, ştiu că intrăm în spiritul Crăciunului, şi că nu ar trebui să vorbesc de „cel rău” tocmai acum. Dar am o dilemă care mă macină încă de mic. Eu sunt pasionat de magie sau mai pe înţelesul ălora care cred că nu există magia, iluzionism.

De mic urmăream la TV fel de fel de magicieni, trucuri, chestii. Şi mereu mi-am dorit să le pot face şi eu. Ei, mi-am cumpărat fel de fel de pachete de cârţi de joc, care cică au puteri magice. Acum, văzându-l pe Dynamo, care (să recunoaştem, e unul din cei mai buni din domeniu) face diverse trucuri interesante. Să vă dau un exemplu care nu are nici o logică. Nu pot explica acest truc.

Cum a ajuns el până la jumătatea râului Tamisa? Se vedea extrem de clar cum păşeste pe apă, parcă mergea pe un drum. Apoi când a venit poliţia navală, el doar şi dat drumul în barcă. A căzut pur şi simplu. Ăsta e un exemplu. O altă dată când a coborât pe verticală o clădire înaltă. A sfidat legile gravitaţiei.

M-am documentat, şi am aflat că toate fazele care le face cu cărţile, sau mergqnd pe apă, sau luându-le puterea la matahalele alea, are legătura cu levitaţia. Partea bisericească susţine că levitaţia e mâna diavolului. Adică are logică. Ei spun că aşa zişi magicieni îl invocă pe diavol pentru a levita sau pentru a levita obiecte.

Magicienii sau iluzioniştii, cum vreţi să le spuneţi, ca şi Cristian Gog, susţin că e vorbă de puterea minţii, că totul are legătură cu mentalismul, nu cu diavolul sau alte forţe supranaturale. Părerea mea e că mentalismul are legătură cu diavolul. Deci e între.

Eu mi-am inventat singur propriile trucuri, cu care îmi uimesc prietenii, şi poate moşul, anul ăsta de Crăciun, îmi va aduce de la magazinul SlideDesign o pereche de cărţi de joc extrem de interesantă.

Şi aşa că aceste cărţi nu sunt scumpe, moşul sigur îşi permite. La final de articol, vă întreb, ce credeţi, magia lui Dynamo e iluzionism extrem de bine realizat, sau e posedare demonică, el realizând un pact cu diavolul?