Endocervicita cu transmitere sexuală: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Endocervicita cu transmitere sexuală este o inflamație a canalului endocervical (partea internă a colului uterin) cauzată de infecții transmise prin contact sexual neprotejat. Această afecțiune este adesea trecută cu vederea pentru că, în stadiile incipiente, poate să nu dea simptome evidente. Totuși, dacă nu este tratată la timp, poate duce la complicații serioase, inclusiv infertilitate sau răspândirea infecției către alte zone ale aparatului reproducător.

Cauza principală a endocervicitei este contactul sexual cu un partener infectat cu bacterii sau virusuri cu transmitere sexuală, precum Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae (gonoreea) sau chiar virusul herpes simplex. De multe ori, o femeie nu știe că are infecția decât atunci când apar scurgeri vaginale anormale, dureri pelvine sau sângerări între menstruații. În lipsa unui control ginecologic, boala rămâne „tăcută” și continuă să evolueze.

Diagnosticul este stabilit de medic prin examen clinic, teste de laborator și, uneori, investigații suplimentare. Tratamentul depinde de agentul infecțios, dar de obicei presupune antibiotice sau antivirale și, foarte important, tratarea ambilor parteneri. Prevenția joacă un rol cheie: folosirea prezervativului, testările periodice și evitarea sexului neprotejat sunt măsuri care reduc riscul apariției endocervicitei.

Ce este endocervicita cu transmitere sexuală

Endocervicita reprezintă inflamația mucoasei care căptușește canalul endocervical. Când inflamația este cauzată de o infecție transmisă sexual, vorbim despre endocervicită cu transmitere sexuală. Este o afecțiune frecventă la femeile active sexual, în special la cele tinere.

Principalele caracteristici:

• Afectează colul uterin, zona de legătură dintre vagin și uter.
• Este provocată de agenți infecțioși transmiși prin sex neprotejat.
• Poate fi acută (cu simptome evidente) sau cronică (discretă, cu evoluție lentă).

Tipuri principale:

• Endocervicită bacteriană: cauzată de Chlamydia, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium.
• Endocervicită virală: cauzată de virusul herpes simplex sau papilomavirusul uman (HPV).
• Endocervicită mixtă: atunci când sunt implicate mai multe tipuri de agenți patogeni.

Deși nu pune viața în pericol imediat, endocervicita poate fi un semnal că există o infecție cu transmitere sexuală care, dacă nu este tratată, se poate extinde și complica.

Cauzele endocervicitei cu transmitere sexuală

Cauza directă este contactul sexual cu un partener infectat. Microorganismele pătrund în mucoasa colului uterin și declanșează inflamația.

Cei mai frecvenți agenți cauzatori sunt:

• Chlamydia trachomatis: principala cauză a endocervicitei, adesea fără simptome evidente.
• Neisseria gonorrhoeae: responsabilă de gonoree, o boală clasică cu transmitere sexuală.
• Herpes simplex tip 2: provoacă leziuni și inflamații la nivelul colului.
• HPV: uneori asociat cu inflamații persistente și risc oncologic.
• Mycoplasma genitalium: agent mai puțin cunoscut, dar implicat în inflamațiile cronice.

Factori de risc:

• Sex neprotejat cu mai mulți parteneri.
• Lipsa testelor periodice pentru boli cu transmitere sexuală.
• Imunitate scăzută.
• Istoric de infecții genitale repetate.

Cunoașterea cauzei este importantă pentru alegerea tratamentului corect. De aceea, diagnosticul se bazează pe teste specifice, nu doar pe simptome.

Simptomele endocervicitei cu transmitere sexuală

Unele femei pot să nu aibă simptome evidente, ceea ce face diagnosticul mai dificil. Totuși, atunci când apar, semnele trebuie luate în serios.

Cele mai frecvente simptome sunt:

• Secreții vaginale anormale (abundente, cu miros neplăcut, uneori purulente).
• Sângerări între menstruații sau după contact sexual.
• Durere pelvină sau disconfort în timpul actului sexual.
• Senzație de arsură sau usturime la urinare.
• Roșeață și sensibilitate la nivelul colului uterin (observată la control ginecologic).

În cazul infecțiilor cronice, simptomele pot fi discrete: secreții ușoare, dar persistente, sau sângerări rare. Acest tip de evoluție crește riscul de complicații, pentru că pacienta amână vizita la medic.

Semnele nu trebuie ignorate. Orice schimbare apărută în secrețiile vaginale sau orice sângerare neobișnuită reprezintă un motiv serios pentru un consult ginecologic.

Complicațiile endocervicitei netratate

Endocervicita cu transmitere sexuală nu este doar o simplă inflamație. Netratată, poate evolua spre afecțiuni mai grave.

Posibile complicații:

• Boală inflamatorie pelvină: infecția se extinde la uter, trompe și ovare.
• Infertilitate: cauzată de distrugerea trompelor uterine.
• Sarcină extrauterină: crește riscul de implantare în trompe.
• Infecții recurente: inflamația cronică scade rezistența locală.
• Risc oncologic: în special când este asociată cu HPV.

Astfel, endocervicita nu trebuie considerată o afecțiune minoră. Ea poate avea un impact serios asupra sănătății reproductive și asupra calității vieții.

Diagnostic și metode de investigare

Diagnosticul de endocervicită cu transmitere sexuală se bazează pe mai multe etape.

1. Examen clinic: medicul observă colul uterin, care poate fi roșu, inflamat sau cu secreții.
2. Examen de secreție vaginală și culturi bacteriene: pentru identificarea agentului infecțios.
3. Teste PCR: metode moderne de identificare rapidă a ADN-ului bacterian sau viral.
4. Test Papanicolau: poate evidenția inflamația și celule anormale.
5. Colposcopie: utilizată în cazuri suspecte sau cronice.

Diagnosticul diferențial este important pentru că simptomele pot semăna cu alte afecțiuni, precum vaginita sau candidoza. Doar un medic ginecolog poate stabili exact cauza și tratamentul potrivit.

Tratamentul endocervicitei cu transmitere sexuală

Tratamentul depinde de agentul infecțios, dar există câteva principii clare.

• Antibiotice: pentru endocervicitele bacteriene (ex. azitromicină, doxiciclină, ceftriaxonă).
• Antivirale: în cazul infecțiilor cu herpes.
• Tratament local: supozitoare sau ovule antiseptice pentru reducerea inflamației.
• Tratarea ambilor parteneri: important pentru a preveni reinfectarea.
• Abținerea de la contact sexual: până la finalizarea terapiei.

Durata tratamentului variază, dar de regulă este între 7 și 14 zile. În cazurile cronice, poate fi necesar un tratament mai îndelungat și monitorizare periodică.

Important: automedicația nu este recomandată. Doar medicul stabilește schema corectă, în funcție de analize.

Prevenția endocervicitei cu transmitere sexuală

Cea mai bună strategie este prevenția. Măsurile de protecție reduc semnificativ riscul de a contacta această afecțiune.

Recomandări utile:

• Folosirea prezervativului la fiecare contact sexual.
• Teste periodice pentru boli cu transmitere sexuală, mai ales la schimbarea partenerului.
• Evitarea sexului neprotejat cu parteneri ocazionali.
• Consult ginecologic anual, chiar și fără simptome.
• Vaccinare HPV: oferă protecție împotriva tulpinilor oncogene.

Prevenția nu doar că protejează împotriva endocervicitei, dar reduce și riscul altor boli genitale.

Endocervicita cu transmitere sexuală este o afecțiune frecventă, dar adesea ignorată. Deși poate fi discretă la început, în lipsa tratamentului poate duce la complicații grave, inclusiv infertilitate.

Cauza principală rămâne contactul sexual neprotejat cu un partener infectat, iar simptomele, secreții anormale, sângerări și dureri pelvine, trebuie luate în serios. Diagnosticul se face prin consult și analize specifice, iar tratamentul include antibiotice, antivirale și, foarte important, tratarea ambilor parteneri.

Prevenția este la îndemâna oricui: prezervativ, testări periodice și vizite regulate la medic. În acest fel, riscul scade semnificativ și sănătatea reproductivă este protejată.

Dacă ai suspiciuni legate de această afecțiune, nu amâna vizita la ginecolog. O discuție sinceră și un set de analize îți pot aduce liniștea și sănătatea de care ai nevoie.