De ce iubesc istoria

Istoria a fost obiectul meu preferat încă de prin clasa a 3 a sau a 4 a, nu mai ţin minte exact. Iubesc să mă documentez despre monezi, bancnote, si în general obiectele vechi.

Nu mai ştiu exact, cum de mi-a venit să aflu cât mai multe despre avioanele Junkers, avioane recunoscute ca unele dintre cele mai bune şi am aflat că în perioada 1919-1937 au obţinut diferite recorduri. Apoi am aflat că o firmă din Germania produce ceasuri Junkers.

Urmează apoi ziua mea de naştere. De la naşii mei de botez am primit un ceas, un ceas extrordinar, de care nu mai văzusem până atunci. Ei mi-au apus să ama grijă de el, că e un ceas scump, nu e unul de doi lei. Eu le-am mulţumit aşa cum se cuvine, am luat ceasul şi am plecat la mine în cameră să îl bijuteresc. Am văzut că eu ceas scump, de calitate şi mi-am propus să îl şi testez.

M-am dus în baie, am dat drumul la robinetul de la chiuvetă, am pus dopul ca să se strângă apă, şi l-am băgat acolo ca să văd dacă e rezistent la apă. Nu mă aşteptam să fie, când l-am scos, perfect functional. Bun, am trecut la testul 2. L-am trântit cât de tare am putut de parchet ca să văd dacă se sparge. Nu s-a spart si nici măcar nu s-a zgâriat.

In cutia lui, avea o carte promoţională, care îmi spunea că de la o cutare adresă pot cumpăra ceasuri online, şi că e un ceas Junkers modelul 150 YEARS HUGO JUNKERS în valoare de aproape 16 milioane de lei vechi. Ma uitam speriat, că era să fac o mare prostie, apoi mi-am amintit că un asemenea ceas avea şi tatăl meu, deci amândoi aveam aceleaşi ceasuri.

Mi-am dat seama imediat că numai un ceas Junkers rezistă la ce teste l-am supus eu, pentru că la fel făcusem şi cu ceasul tatălui meu. De aceea îmi place să mă documentez despre un obiect înainte să îi fac alte chestii care s-ar putea să mă coste scump.